M_AM MUTAT!

21 septembrie 2006
http://www.interviucumine.com
 
(nu mai public aici)

1.2.2 – Interviu despre Interviu (1)

18 septembrie 2006

Despre “interviu cu mine” intr-un interviu la TV

Reporter : Ai realizat un site. Despre ce este vorba?…
Eu: E o ideee putin traznita. Urmaream pe internet povestiri mai mult sau mai putin de succes si ma intrebam ce ar lipsi inca din peisaj. Am ajuns la concluzia ca un fel de Reality Show nu prea am vazut pe internet. Site-ul este astfel povestea unui succes transmisa LIVE pe internet chiar in timp ce acest succes se construieste.

Reporter: Povestile de succes clasice sunt acelea povestite abia dupa ce succesul a fost obtinut. Inteleg ca povestea se construieste chiar in timp ce succesul apare, iar povestea in sine va fi un succes. Succesul povestii va determina practic succesul tau…
Eu: In principiu da, dar este vorba de un succes pe mai multe planuri. Succesul povestirii este doar o componenta a intregului meu succes povestit in aceasta poveste. Posibil ca multe activitati, actiuni, idei sa fie valorificate in afara spatiului internetului; doar ca ele vor fi povestite tot acolo…

Reporter: Care au fost pana acuma subiectele pe care le-ai abordat?
Eu: Subiectele apar in mod natural. Povestea in sine se doreste a fi reala si nu extrem de sofisticata ca stil. Povestea nu va fi un succes doar ca urmare a modului savuros in care este scrisa, ci ca urmare a realizarii tuturor obiectivelor propuse – pas cu pas, la maniera la care o putea face, practic, orice cititor al povestii. Nu am vrut sa fie o poveste gen succes american: peste noapte un boom, usor… Probabil ca succesele nu sunt usoare niciodata, dar de multe ori pare atat de usor de obtinut un succes considerabil (in carti), incat un cititor obisnuit isi va spune ca el nu va putea face niciodata lucrul acela… Le va considera nu doar povesti ci chiar basme!

Reporter: Din cate inteleg,e mai mult decat o poveste de succes, este chiar jurnalul acestei povesti… Asa cum multi oameni isi tin un jurnal al intamplarilor zilnice pe care le traiesc, tu vrei sa tii un jurnal pentru a demonstra ca succesul se poate obtine etapizat. Ca sa revenim asupra intrebarii anterioare, pana acum care au fost ideile pe care le-ai scris si le-ai promovat?
Eu: Inainte de toate am pornit de la premisa ca plec de la zero, iar construirea acestui succes se circumscrie unui cadru destul de specific, anume acela al succesului financiar. Personal am avut mai tot timpul succes in tot ceea ce am realizat, in diverse alte proiecte. De putina vreme eu insumi simt ca zona pe care trebuie sa am succes incepand de acum incolo este cea financiara. Fiindca dincolo de domeniile de activitate unde am desfasurat o serie de alte proiecte considerate de succes la vremea lor, si unde poate voi mai activa si de acum inainte, personal nu am tinut in mod special sa fac avere…

Reporter: Dar care sunt obiectivele proiectului pe termen lung?
Eu: Pe termen lung, povestea sa devina un bestseller care sa fie citit de sute de mii de oameni, eu insumi sa pot fi exemplu pentru multi altii care isi doresc sa obtina succes in viata dar nu stiu de unde sa inceapa sau nu au curajul sa inceapa…

Reporter: Ti-ai facut un plan? Cum vei obtine acest succes?
Eu: Un plan foarte exact nu am, ca sa fiu sincer. Lucrurile se vor lega unele de altele de la o zi la alta.

Reporter: Practic din ce va face bani acest proiect?
Eu: Sunt doua lucruri pe care le-am luat in calcul pana acum. Unul ar fi o investitie minima a unui leu pe care il am, poate, acum in buzunar, in ceva pe care il voi vinde cu doi lei, trei lei si asa mai departe… Al doilea lucru este notorietatea povestii care va atrage investitori, sponsori… In acelasi timp, povestea in sine va deveni o sursa de castig material in momentul in care aceasta se va vinde bine pe piata.

Reporter: Dar povestea va deveni un bestseller din moment ce din prima parte a strategiei vei reusi sa scoti ceva bani seriosi, adica vei ajunge la o anumita suma si atunci vei putea spune ca ai ajuns sa castigi atatia bani vanzand altceva. Ai inceput sa vinzi ceva? Ai o idee din care sa faci bani asa cum spui, pornind de la zero sa castigi primii lei?
Eu: Exista o astfel de idee, dar ii invit pe cititori sa viziteze site-ul pentru a vedea despre ce este vorba.

Reporter: Care crezi ca sunt atuurile ca povesetea asta, dupa un oarecare timp , sa se dovedeasca un succes? Pentru ca vezi, romanii sunt un pic mai reticenti la povestile de succes; nu se uita la povestea de langa el, practic, prefera succesul occidental. Crezi ca vor recepta oamenii, in special pe internet, povestea ta?
Eu: Cred ca, in special pe internet, e posibil. Categoria de public la care ma adresez in acest moment este una aparte, intr-adevar, dar e cea care este dispusa sa “inghita” o astfel de poveste… In al doilea rand, povestea de succes este practic un reality show. Ai vazut, reality show-urile au prins la noi in tara, e adevarat in varianta lor televizata. Ramane ca acest reality show al meu transmis pe internet sa fie chiar un show.

Reporter: Presupun ca ideea ta ai transmis-o si prietenilor, apropiatilor, familiei… Ce reactie au avut ei despre aceasta initiativa?
Eu: Sunt cativa prieteni care stiu de ea. Unii nu prea au avut nici o reactie deosebita, aceasta deoarece cei care ma stiu de mult au luat-o ca pe o alta idee traznita a mea, nefiind prima de genul acesta. Este insa cu siguranta cea mai de anvergura si care va dobandi si o mare notorietate. Eu de felul meu sunt un tip destul de nonconformist si care am facutulte lucruri care la vremea lor au parut la prima vedere stranii… Este adevarat, aceasta ultima idee a mea este una care pare creu de crezut ca va avea un succes prin ea insasi, cel putin in aceasta etapa.

Reporter: Din aceasta perspectiva, iti este teama ca acest proiect va esua ? Sau ca nu va avea succesul scontat?
Eu: O teama, asa, nu o am. Nu este o teama propriu-zisa de esec, datorita faptului ca pana la urma nu am ce pierde. Nu pot fi altceva decat sunt acum nici daca povestea reuseste nici daca nu reuseste. Povestea este doar un mijloc, nu este scopul in sine al vietii mele.

Reporter: Dar nu crezi ca in momentul in care ai niste asteptari, in momentul in care investesti timp si energie, poate mai putin bani in proiectul acesta, e firesc sa te astepti si la niste rezultate?… Daca ele nu vor apare, nu vei fi dezamagit, nu vei crede ca succesul nu este chiar asa cum credeai?…
Eu: Nu este o problema daca succesul nu este chiar asa… Povestea merge mai departe. Sfarsitul povestii va fi marcat insa in mod cert de succes. Aceste insuccese pot fi doar etape. Care evident trebuie povestite; altfel ce poveste reala ar mai fi, daca peste noapte, din nimic, si fara munca si fara nervi s-ar umple toata lumea de bani sau de succes in orice forma ar fi el.

Reporter: Practic le vei impartasi cititorilor si esecurile pe care le vei trai…
Eu: Evident. Eu daca as citi o poveste de genul acesta si acolo toate lucrurile ar fi minunate mi s-ar parea cel putin trasa de par… Cu atat mai mult daca as citi ca individul respectiv s-a si imbogatit in doua luni…

Reporter: Dar oricum asta e povestea de succes a oricarui roman imbogatit dupa revolutie. Uite, daca ne gandim la Gigi Becali, de exemplu, sau la toti careau facut niste averi colosale, povestea lor incepe asa: am fost in turcia, am luat cateva perechi de blugi si o guma de mestecat, m-am intors aici, am vandut, m-am reintors apoi cu mai multi blugi si un tir de guma de mestecat si tot asa pana cand nu am mai stiut ce sa fac cu banii…
Eu: ….

(VA URMA)


(AM INVIAT!)

18 septembrie 2006
Am fost putin ocupat zilele acestea… Am dat un interviu la tv. (Avusese grija sa desconspire psihologu meu mai devreme acest lucru… Apropo. E firesc sa am un psiholog daca am obsesii… Nu?)
Da’ si mai important este ca mi-am deschis o pagina oficiala a ideii mele nastrusnice… E mai cool decat asta. Are si poze…
 
http://www.interviucumine.com
 
Acolo puteti citi si interviul. Altceva nu am publicat in plus fata de aici. Nici interviul nu e tot. Va urma…

La tv asa repede?

1 septembrie 2006
Pai nu s-a uscat bine cerneala pe blogul asta..si tu ai si aparut la Antena 1 ? Cum draq i-ai mai vrajit si pe aia de li s-a parut asa interesanta ideea asta?

1.2.1 Google prost ce esti!

1 septembrie 2006
De doua zile nu am mai scris nimic. Imi cer scuze. Poate ca unii dintre voi asteptau povestea mea. Da’ e ca atunci cand nu-ti mai vezi vecinul cateva zile bune. Te intrebi, poate, ce-o fi cu el, da’ apoi te iei cu ale tale si uiti… Pana cand incepe sa miroasa urat pe scara…
Zilele astea nu m-am simtit nici eu prea bine. Am intrat intr-o pasa proasta. Lucrurile nu merg cum as fi vrut cu lumanarile alea decorative ale mele.
Sa nu uit sa scriu de-acum incolo asa cum se scrie acum, cu “sunt” si “a” din “a” – adica lumanari si nu luminari – fiindca nu cauta nimeni luminari decorative pe google.
Intelegi Google? LUMANARI ! Asta trebuie sa citesti tu cand indexezi paginile astea! Lumanari decorative !
Prostu’ dracu’!

1.2.0 BECHINBIZNIS

28 august 2006
Obsesia asta a mea are dreptate . Nu asa se fac banii.
V-au placut povestirile UNU -DOI-TREI-ROMAN? Uitati-le!
De maine veti veti vedea cu totul altceva! Azi noapte am devenit un dur
 

Vai de mine!

28 august 2006
Asa vrei tu sa faci bani?
Inteleg… Cand vei ajunge celebru o gramada de analisti la fel de celebri vor dezbate pe toate partile personalitatea ta complexa. Si vor incerca sa desluseasca cum dracu ai facut tu bani cu povesti de-astea siropoase…
(Vai de mine, iar m-a luat gura pe dinainte!)

1.1.9 CINE SINT EU? Cealalta fata a mea. Trei roman – si ultimul.

27 august 2006
- Ce-i panarama asta aici in interviul tau?
- O obsesie mai veche de-a mea… Ti-am zis ca sintem mai multi. Uneori celalalt se baga si el in seama.
- Si tu?
- Eu… EU stau. Ascuns pe-aici pe undeva, stau in intuneric cu ochii atintiti, si aici ma opresc mirat amintindu-mi ca poate eu n-am ochi, oricum nu asa cum ii aveti voi, si nici gura si , ma rog, nici multe altele; dar sa revin, ce vrei, e o expresie imprumutata de la oameni: cu ochii atintiti la tinarul palid si ingindurat, aplecat peste hirtiile lui pe care scrie de zor, ma misc – e un fel de-a spune, caci EU sunt oricum peste tot unde e el -, intinzindu-ma peste el, prin el, nu ca ar fi necesar sa fac asta ca sa stiu ce scrie dar, totusi, ma simt si EU un pic amortit de-atita asteptare…
Este ca intr-un joc de v-ati ascunselea… Intelegi? Noi doi, adica EU si tinarul jucam un astfel de joc, doar ca tinarul nostru nu-si da seama ca trebuie sa caute, ca si cum ar putea sa nu joace – asa cum fac uneori copiii care stau si privesc – dar jocul pe care-l jucam noi nu e joc si, de fapt, a inceput de mult si l-a prns in el si pe tinar care nu-si da seama de asta si nici ca timpul trece si el nu mai e, pina la urma, chiar asa de tinar, in timp ce EU stau aici si ma plictisesc de moarte si atunci, ce sa fac, te plictisesc si pe tine spunindu-ti povestea asta naroada, in loc sa iti spun scurt si la obiect CINE SINT EU…
Dar daca ti-as spune ca exact aceeasi intrebare si-a pus-o si tinarul nostru? Nu-ti dai seama? El pe MINE ma cauta, chiar daca nu stie, chiar daca nu vrea… Si chiar daca n-ar cauta i s-ar intimpla vreodata sa priveasca, sa zicem, in oglinda, si in loc sa se vada pe el ma va vedea pe MINE, asa cum sint EU cu adevarat, poate urit sau poate frumos, doar am stat atita timp in intuneric, nici EU nu stiu daca sint bun sau rau, generos sau egoist, ce sa mai vorbesc, macar sa fiu sincer si, paradoxal, acesta e singurul lucru de care nu ma indoiesc, ca voi fi sincer si atunci nu ma voi ascunde, il voi lasa sa ma vada exact asa cum sint, dar acum, sincer, nici eu nu stiu… CINE SUNT EU…

Ntzzzzz.Ntzzzz.

26 august 2006
Cica ma-nfirbant usor. Promit ca n-o sa ma mai aprind asa de repede.
Deci. Multumesc frumos ca m-ai acceptat colaborator .
Da’ de ce-ai facut-o?
Crezi ca o sa-ti fac eu blogul mare?
Da stii ca ai tupeu ?… Freci menta in spatele tejghelei magazinului tau de doi bani si vrei sa-ti aduc eu clienti!… Ha? Haha!
Na, ca iar m-am enervat. Imi mai publici insemnarea asta? Poate o sa-ti dau unul din clientii mei…

1.1.8 Am deschis!

25 august 2006
NON-STOP!
COMANDA
CATALOGUL
FOLOSIND FORMULARUL DE CONTACT!
 
Urmareste viitoarele postari pentru a afla
de ce sunt aceste lumanari atit de speciale…
 
MAI POFTITI PE LA NOI!

1.1.7 ARTA ACTORULUI. Cealalta fata a mea. Doi roman.

24 august 2006

-        Esti destept?

-         - Hihi. Se poate. Niste teste de-alea de-ti masoara IQ-ul ziceau ca am vreo 126. Nu-mi dau seama daca e mult. Oricum e peste medie. Am terminat o facultate si un master. Nici asta nu mai stiu daca inseamna mare lucru…

-          - Da’ rolul de oropsit pe care il joci acum…

-          - Ce-i cu el?

-          - Te prinde?

-          - Hihi. Vezi, tu… E ca la teatru. Te-ai intrebat vreodata: ce arta sptapineste actorul de ne vrajeste si ne transpune parca-n alte lumi? Cum poate sa ne faca sa visam lucruri pe care, in obisnuita noastra viata, parea sa le fi uitat demult? Cum poate el insusi sa se transforme intr-atit, incit sa fim convinsi ca el traieste intr-o alta lume?

Dar daca el traieste cu adevarat ceea ce joaca?

Daca, cu fiecare rol, el insusi este altul?

Pentru ca altfel nu-mi explic cum poate intr-atit sa ne uimeasca, cum poate sa ne faca sa credem, cu fiecare rol in care il vedem, ca este el insusi altfel – de fiecare data – atit pe scena cit si in afara ei…

Ce arta stapineste actorul de isi traieste rolul atit de viu ca-mi vine greu sa cred ca, spre exemplu, Ondine (din piesa cu acelasi nume) – simbol de puritate, nu este astfel decit atunci cind joaca; ca in afara scenei nu-i tot atit de pura?

Si cum de reuseste apoi sa fie el?

Vezi tu, eu cred ca arta actorului este aceea de a putea sa fie de fiecare data altul si de-a se regasi pe sine de tot atitea ori…


1.1.6 SINCERITATE. Cealalata fata a mea. Unu roman

23 august 2006

-        
Cam
greu de gasit zilele acestea… Lumea asteapta continuarea interviului si tu…

-         Eram in bucatarie, topeam parafina .

-         Iese ceva?

-         Fum… E greu sa faci bani din nimic. Cind eram mic desenasem niste bani din hirtie si-i plateam bunicii sa-mi faca de mincare, sa-mi culeaga struguri din vie…

Mi-au trecut multe lucruri prin cap cit am topeam parafina. Daca ar fi sa scriu acum nu as avea altceva de facut decit sa iau stiloul si rindurile s-ar asterne de la sine.

Asa mi se intimpla deseori: gindurile se imbulzesc navalnic spre coala inca alba, dar se opresc strivite sub propriul tumult in ingustimea penitei de stilou.

M-am intrebat mereu ce s-ar intimpla daca nu am avea nevoie de nimic pentru a scrie iar gindurile s-ar asterne pe hirtie de cum au aparut?

Dar vezi, tu, ca se intimpla sa gindesti ceva, penelul chinuit zgirie foaia pe care cu migala incepi o bucla dintr-o litera sa faci; si, astfel, se insira, rind pe rind, cuvinte; si vezi atunci ca alte ginduri asteapta plictisite, doar-doar le-o veni rindul si lor sa fie scrise…

Se-ntimpla, asadar, sa vrei sa scrii ceva, dar inainte chiar de a transpune-n scris ceeea ce abia gindisei, o suma de alte ginduri apar fara sa vrei. In tot acest rastimp se-ntimpla chiar mai mult decit atit: incepi sa stergi, s-adaugi, sa cauti forme noi, cuvinte care, bine alese, ajung sa spuna mai frumos acelasi lucru… O suma de-alte ginduri ramin astfel nescrise…

-         Bun-bun! Te intrerup, desi se zice ca n-ar fi frumos… Da’ cum zicea cineva pe aici… Banii?

-         Hihi… Lumanarile sint gata. In seara asta amenajez magazinul iar miine e deschiderea oficiala. Cumperi si tu?


1.1.5 – PRIMUL PAS SPRE SUCCES

17 august 2006
Lumea de azi e putin cam grabita. Nimeni nu mai are parca rabdare si chiar si timpul pare sa se scurga mai repede decit atunci cind eram copil.
Cineva “comenteaza” si ma intreaba cind ajung la partea cu banii…
Am spus eu ca o sa fac o caruta de bani peste noapte?
Din nimic, te poti imbogati rapid jucind un bilet norocos la loto sau jefuind o banca. Nu cunosc persoane care sa fi avut succes altfel decit muncind serios. Sau furind serios… Cum nu sint nici un geniu in afaceri, am s-o iau incetisor, pas cu pas.
Calculez. Nu am nici un ban, prin urmaresint nevoit sa ma folosesc de ce am la indemina gratuit. Sau macar cu plata la termen.
Am prin casa niste pahare. De la ultimul loc de munca, unde vindeam parafina , mi-au ramas citeva kilograme – patronul nu mi-a cerut sa-i inapoiez mostrele de parafina pe care le caram cu mine peste tot. Soacra-mea a lucrat la o filatura de bumbac si mai are prin casa un ghem de ata tocmai buna de facut fitil .
Ura! O sa fac luminari decorative. In fond, un astfel de produs l-ar putea cumpara oricine, inclusiv voi, care cititi aceste rinduri.
S-ar putea sa mai am nevoie si de un site, pentru asta… Magazinul meu virtual… Asta nu e o problema asa de mare fiindca un var de-al meu, care se ocupa cu asa ceva, m-ar putea ajuta cu un domeniu si gazduire gratuit, cel putin citeva luni.
Asa ca incepind de miine ma apuc de mesterit. Si pina la inceputul lunii viitoare voi produce prima suta de lei. Noi. Cu ea imi voi spori ulterior averea.
Buna treaba!

1.1.4 – Ce gluma buna…

15 august 2006
-Ce inseamna toata povestea asta?
-S-au scris multe povesti de succes, una mai incredibila ca alta. De multe ori nici nu-ti vine sa crezi ca sunt reale. Ti-a greu sa crezi ca la rindul tau ai putea face lucruri ca cele despre care citesti in astfel de carti.
Povestea mea e simpla, oarecum banala. Dar e tocmai ceeea ce doresc sa fie. Povestea mea poate fi la fel de bine si povestea ta.
-Cititorii se vor regasi, deci, in aceasta poveste?
-In principiu , dar nu neparat. Cititorii vor descopri insa in mod cert un personaj cu nimic mai deosebit decit ei. Asta trebuie sa incurajeze. De regula esti tentat sa crezi ca succesul este apanajul doar al unei categorii de oameni, altfel decit tine, mai “speciali”.
-Si atunci, daca totul este atat de “banal” si de “simplu”, care mai este farmecul acestei povesti?
-Vei descoperi pe parcurs. Nu mai ai rabdare?

1.1.3 – Dezvaluire socanta

14 august 2006
Salut!
Trebuie sa fac o marturisire . Nu ma aflu pe aici sa imi plinga lumea de mila. Nu sint nici neinteles in dragoste. Nu sint un neinteles in general, si chiar daca s-ar intimpla sa fiu, nu m-ar interesa. Nu sint nici vreo desteptaciune dornica de recunoastere publica pe blog in lipsa de…
 
Nick-ul meu este “eu_insine” si nu “eu_in_sine”  cum s-ar putea intelege in mod normal. Sint o fire duala, poate si pentru ca zodia mea este gemeni … Obisnuiesc sa pocesc cuvinte in joaca, chiar daca nu-mi ies intotdeauna cele mai reusite figuri de stil.
 
De cind am terminat facultatea am facut diverse lucruri minutate, mai putin avere.
Intre timp am reusit un lucru: sa fiu dat afara de la serviciu. Asa ca m-am hotarit sa ma imbogatesc, lucru pe care pina acum nu-l consideram important.
 
Aici intervine spectaculozitatea intregii povesti. Pentru ca multa lume viseaza sa faca bani din nimic. Eu insa vreau ceva mai mult decit atit: sa fac bani povestindu-va cum fac bani.
 
Stai sa vezi!

1.1.2 Tot nimic

11 august 2006
N-am reusit sa-mi iau interviul. Nu m-am gasit acasa. Pregatisem chiar si o versiune in engleza … Cel mai amuzant e ca oamenii de pe acolo deja s-au grabit sa imi sara in ajutor : nu dispera, vezi si partile bune.. las’ ca gasesti tu ceva de facut… sigur poti mai mult… hehe…
 

1.1.1 : Nimic

11 august 2006
Nu cred ca va interesa pe cineva povestea mea, dar ma plictisesc. Momentan nu mai am servici. Si nu stiu ce sa fac. Daca nu postez perioade mai lungi, sa stiti ca nu m-am aruncat in fata trenului. Inseamna ca mia-u taiat astia netul…
Ar trebui sa fie interesant ce scriu unii pe aici, dar n-am avut rabdare sa citesc. Voi cum ati reusit sa cititi deja pina aici?
 
Miine ma intilnesc cu mine. Sa mai discut una alta despre cum sa faci bani online (sau on-line , cum dreaq s-o scrie), despre reusita in viata, succes in cariera , idei de afaceri (sau macar despre ideea mea de afacere cu blog / jurnal on-line) si alte asemenea povesti mai mult sau mai putin adevarate…
Hmmm.

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro